Caria Dentara

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului dento-maxilar, afectând circa 80-98% din populaţia României şi care se manifestă prin pierderea treptată şi localizată de ţesut dur dentar, sub acţiunea mai multor factori, printre care amintim: nerespectarea igienei orale, consumul crescut de alimente bogate în zahăr, fumatul, stresul şi multe alte cause.

Înainte de apariţia cariei propriu-zise, există însă un proces de acumulare a bacteriilor care, împreună cu resturile alimentare şi saliva, formează un biofilm subţire cunoscut sub denumirea de placă dentară.

Recomandarea specialiştilor este să tratăm în stadii cât mai incipiente placa dentară, deoarece dacă este lăsată netratată aceasta creşte riscul de carii şi deteriorări grave ale structurii dintelui, care se pot manifesta prin dureri intense iar tratamentul se poate dovedi un proces destul de complicat şi costisitor.
Cu toate că incidenţa cariilor dentare este extrem de crescută, această afecţiune poate fi foarte uşor de prevenit, cu condiţia respectării igienei orale şi a vizitei periodice la medicul stomatolog.

Deşi majoritatea cazurilor sunt tratate abia în stadiu avansat, trebuie să ştiţi că medicul stomatolog poate stabili un diagnostic de carie dentară însă din stadiu incipient, când simptomele nu sunt evidente cu ochiul liber.

Acesta examinează atât suprafeţele dentare vizibile cât şi pe cele mai puţin accesibile prin intermediul radiografiei dentare şi astfel poate fi stabilit un diagnostic cât mai precis, pentru ca tratamentul să fie aplicat cât mai repede iar rezultatele să fie optime.

Majoritatea persoanelor însă ajung la dentist abia în stadiu avansat, când apar:

  • durerile dentare
  • sensibilitatea la rece, cald sau dulce
  • respiraţia devine urât mirositoare
  • dinţii prezintă coloraţii negre, maronii sau gri pe anumite suprafeţe etc.

Astfel de simptome trebuie să pună în alertă pacientul, care trebuie să urmeze, cât mai repede posibil, un tratament adecvat. Ignorarea acestora duce iremedibil la avansarea bolii şi chiar pierderea dintelui.

Dacă stadiul cariei ajunge deja la lipsă de substanţă, deci la apariţia acelei aşa-numite găuri în stratul dentar, medicul va apela la curăţarea ţesutului dentar alterat şi infectat şi va umple această cavitate printr-o obturaţie, popular denumită plombă.

Cazurile grave de carii, cu evoluţie avansată şi deteriorare adâncă în stratul dentar, necesită cel mai probabil un tratament de canal, care presupune în primul rând  înlăturarea nervului şi sigilarea dintelui, după care se trece la procedura la acoperire a dintelui cu o coroană de înveliş sau se restaurează dintele afectat printr-o obturaţie simplă sau armată.

Plomba (obturaţia) are scopul de a înlocui ţesutul dentar lipsă şi pentru realizarea acesteia sunt folisite diferite tipuri de material dentare, cum ar fi: amalgamul (gri-negru, metalic), cimenturi dentare (de culoarea dintelui) şi materiale compozite (care sunt cele mai apropiate de proprietăţile dintelui natural).

Distribuie

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on email